Te pot iubi, acum !?!

Nici proza, nici poezie... doar cea mai reusita iluzie optometrica a subsemnatei...
A working title: poate ar trebui sa-l numesc "O ultima dorinta!" .. haha
An article in progress...
A perfect song...

 

... vreau o noapte cu tine
... sa-ti simt fata intre palmele aspre si sa nu te deranjeze
... sa-ti mangai obrajii munciti de timp si sa nu-i mai las
... sa-mi ocrotesti inima cu-a ta privire, care descoase tot din mine; credeam ca si eu pot, la fel 
... ia-ma si tu in palma ta 
... a noastra vorba sa fie doar privirea
... a ta privire, cand parca tot ce spui e ce sunt eu; tu esti eu, iar eu sunt tu
... si-apoi s-adorm la pieptul tau
... cand ma trezesc, sa-mi spun: - A fost un vis!

Alive again

Si iaca au trecut zece ani de cand mergeam pe strazi prin ploaie si plangeam de fericire. Nu ca mi-as fi adus aminte data, ci am recitit un articol scris de mine, aici, in 08 ianuarie 2010. Cand ascultam Air Supply, Reo Speedwagon si Captain & Tennille, printre altii. X files aka DB reprezinta un dosar inchis, pentru totdeauna.
Ce mult m-am abatut, poate m-a parasit talentu', si poate ca nimeni nu e curios de trairile mele; si, ce daca?...
Azi, dupa zece ani si doua zile... vineri, 10 ianuarie, zi cu soare, ora amiezii... ziua in care m-am simtit iarasi vie, chiar daca pentru cateva clipe...

Cum e sa ai un amalgam de emotii care sa te copleseasca intr-atat incat sa-ti simti dintr-o data obrajii umezi. O timiditate nejustificata dusa la extreme. O teama de a articula cuvinte, daramite fraze. Un tremur in toata fiinta, in tot corpul. O balbaiala care se contureaza din creier, fara a mai fi exprimata in sunete.
Cum e sa poti conversa orice cu oricine, si acum sa apara cineva a carui prezenta sa te emotioneze intr-atat incat sa uiti sa fi tu, omul matur?
Cum e sa simti iarasi?
Cum e sa te simti viu cu toata fiinta?
Cum e sa-ti zici: In sfarsti! Au mai ramas ceva trairi in mine, deci sunt vie!
Ce conteaza timiditatea, balbaiala, blocajul mintii?
Conteaza ca te-ai simtit viu, cand te credeai mort.

Cum e sa apara in drumul tau un strain care sa-ti aminteasca cum e sa respiri, care sa te faca sa simti si altceva in afara de indiferenta, bucurii frivole si trecatoare sau durere?
Cum e sa te faca un cineva placut la vedere, insa misterios, sa fi tu iarasi, doar prin simpla-i prezenta?

... being human

Chestiile care respira si gandesc, rationalizeaza, te vor pe langa ele doar cand esti in cea mai buna stare a ta de functionare. De ce: "pe langa ele"? Caaa, am impresia ca te considera animalul lor de companie, hai cutzzulica, fetch me the newspaper, hai doggy-doggy sa ne jucam cu mingea. Cine naiba se joaca cu un caine        
cand acesta ii bolnav? Nobody! Da! Sad, but true! Sa fim seriosi si sinceri. Cine vrea sa fie langa un om trist? Langa un om care are probleme? Oooo, de parca daca stai pe langa el, vei lua ceva boala incurabila. Iti va transmite energia lui negativa, pesimismul lui, si vai, atunci esti in pericol de moarte. Cum se suporta oamenii de genu'? I-as exila undeva. Da', cum saracie sa-i exilez, majoritatea is asa. Ce faci? Exilezi toata planeta? Mai stii, poate si eu sunt asa. Asta nu inseamna ca nu pot sa fiu razvratita si revoltata pe tema asta.

Get it off your chest my dear , chiar daca acum ai impresia ca intotdeauna te va bantui acea fantoma:

La multi ani !!! :* x 888 and tot atatea hugs-uri

Quotes about loooooveee :P

"You Know you're in love when you can't fall asleep because reality is finally better than your dreams." 

- Dr. Seuss

"If you love two people at the same time, choose the second. Because if you really loved the first one, you wouldn't have fallen for the second." 

- Johnny Depp

... to be continued

poti fii fericit si altfel

...again.. despre bariere si granite, date de definitii

.. da, ca nu le suport, nu stiu cine le suporta de fapt.. cred ca nimeni.. dar, atata ne mintim singuri, ca ajungem sa ne si credem... cat de stupida, idioata si redusa e rasa umana.. trebuie sa aibe o definitie pentru absolut orice, crezand ca de fapt acest lucru ii confera o siguranta... pe dracu, sau, hai sa vorbesc mai frumos, in saracie.. ce siguranta iti poate oferiiiii o definitie?
.. cand eram mici si aveam definitii la scoala, care dintre noi le tinea minte intocmai? va zic eu cine, tocilarii.. nah, si despre tocilari ce stim?.. invata cuvintele, le retin, fara neaparat a se gandi la sensul acestora.. da, ei or fii aia fericiti.. da, fericiti in prostia lor, in cusca lor, cat de fericit poti fii intr-o cusca pe care ti-ai construit-o singur
... in schimb, cei care retineau din clasa esentialul si reuseau sa scoata un 10, folosindu-se doar de explicatiile lor logice, ei au ajuns sa fie fericiti in libertate
... nu stiu cum am ajuns aici, eu nu ma refer la definitiile date in scoala, la cea a atomului sau definitia verbului sau a multor alte lucruri.. da, astea ne ajuta sa ne intelegem si sa convietuim intr-o societate
... eu ma refer la altfel de definitii
... la acele definitii care creaza bariere la tot pasul
... care ne ingramadesc fericirea, ajungem sa fim fericiti doar daca ne aflam intr-o situatie care o descriem conform unei definitii
... ne simtim impliniti doar daca avem de parcurs sute de pasi pe carari intortocheate, chiar daca ii stim finalul, pe noi ne incanta complexitatea ratacirii pana acolo, ca de fapt, din povesti si povestioare noi cam am aflat pasii care trebuie urmati
... doar daca avem de urcat mii de scari, pe care trebuie sa le luam cate una pe rand, ca asa se face, nu cumva sa te impiedici.. ca doar omul e atat de limitat ca nu poate sa sara doua sau trei trepte deodata.. nu poate sa faca douaspe tumbe inapoi, sa se dea peste cap, chiar daca se juleste, macar nu a facut-o in conformitate cu regula impusa
... ne pierdem atat de mult in definitii, ca pierdem esentialul situatiei in care ne aflam, se scurge viata creata, poate moare de o monotonie sufocanta, poate intra in hibernare de la atata banalitate
... macar pentru o zi de-as putea respira aerul pur si inocent al libertatii
... o minte care vrea sa evadeze si sa nu mai creada ca existenta ei depinde de situatii ipotetice pe baza de definitii
... un ins care vrea sa simta fara a-si pune virgula si puncte puncte si tot asa, care trebuie sa delimiteze tot
... un spirit care nu apartine locului, poate nici timpului, unul ratacit, dar nu speriat de acest fapt.. ci, satul si speriat de atatea definitii si care vrea sa rupa granitele pe care acestea le contureaza atat de bine, incat ti se pare ceva perfect, indiferent ca stai pe dinafara sau pe dinauntru.. dar, nu e asa.. acesta e un vis tampit
... ce-ar fii sa ajungem sa fim fericiti si altfel...

O alta poveste a celor trei purcelusi

       Se facea ca era un purcelus care lucra intr-o cladire impozanta si rosie ca racu, nu neagra ca dracu.. singur, singurel, pe nume Grumpy… dupa un timp s-a angajat un alt purcelus, Needy.. siii, iac asa, lucrau ei in liniste, prea liniste, pace deplina, prea deplina.. dupa scurt  timp a mai aparut un purcelus, Flunky… acest purcelus avea un farmec personal atat de unic, vioi, optimist, dar si realist, tot timpul cu zambetul pe buze si idei nastrusnice in capatana, dar ce nu stie nimeni ii ca pe langa inima mare si prea buna, un altruist cum nu s-a mai intalnit pe aceste meleaguri, Flunky era un sensibilos si jumatate, era usor de jignit, chiar si de vorbe date in vant..

    Asaa, si amu sa-i descriu si pe ceilalti doi purcelusi.. Grumpy era genul foarte pragmatic, adica practic, realist, obiectiv din cale-afara, ironic, mare criticar.. Needy trecea cu capu’ de nori de multe ori, un visator incurabil, un capos din cale-afara, nu cumva sa-i fii facut critica ca-ti sarea in cap, tat te umplea de noroi, facea pe duru’ mai tot timpu’, insa asta era atat de sensibil ca si acolo unde nu era cazu’ vedea probleme si se intrista..

    Asaaaa, si amu sa-mi continui povestea: o data cu trecerea timpului astia trei purcelusi au inceput sa amestece noroiul impreuna la unison, o echipa imbatabila, ba chiar au participat la cateva concursuri la care au castigat titlul de “echipa care imprastie noroiul in cel mai lung timp”.. asta-i ca si premiul “Cel mai mic peste prins”… dar nu asta conta pentru ei, ci faptul ca au castigat un titlu, ca au dus treaba la bun sfarsit.. tot lucrand in echipa s-au si imprietenit, ce maai, au ajuns ca o mica familie de purcelusi formata din trei frati..

    Chiar daca mai erau zile negre - cum se usca pamantul de la lipsa ploilor si sarmanii purcelusi se stresau ca nu mai aveau cu ce lucra, se mai ciondaneau, stateau bosumflati doi dintre ei, celalalt dadea vina pe ei ca di ce nu ploua, de parca ei puteau sa aduca ploaia.. trasnete si fulgere se coborau pe ei, flacarile iadului, se  credea balaur, sarmanu’, nu realiza ca el ii doar un porcusor.. aaa, am uitat sa mentionez ca Grumpy era seful lui Flunky si al lui Needy – ei reuseau sa treaca peste si prin ele cu brio si redeveneau aceeasi buni colegi si prieteni.. nu paraseau incinta cocinei, pardon depozitului decat impreuna, mergeau pe principiul: no man left behind.. bine, sa recunoastem amu ca de fapt principiul asta fain l-a indus foarte subtil, the good hearted Flunky.. lu’ Needy i-a placut foarte mult..s-a atasat, agatat cu toata fiinta de principiul acesta.. se simtea protejat, in sanul unei familii, probabil familia care i-a fost luata de oameni cand a fost mic si dusa in salbaticie.. lui Grumpy, sincer, nu stiu cat ii placea, deoarece fiind obisnuit sa munceasca de unul singur, el era mai mult el pentru el, un mic egoist in devenire, eine kleine petit narcisist, era un purcelus bland, calm, prietenos dar nu atat de comunicativ, obisnuit fiind sa faca totul singur inainte sa apara ailalti doi.

     Daa, toate bune si frumoase pana intr-o zii nefasta, in care Grumpy si/ sau Needy i-a/ i-au spus sau facut ceva lui Flunky si acesta din urma in asa hal s-a suparat ca poate i-a luat de la inima pe cei doi si nu a mai urmat principiul lui frumos. Si astfel lui Needy cel dur, care de fapt nu era atat de dur, ci sensibilosul number two, s-a intristat, si s-a intristat si s-a intristat de si in ziua de azi poate ii inca trist.. dar, si mai tare l-a intristat indiferenta de care a dat dovada za boss, aka Grumpy si l-a enervat si a vrut sa-l tranteasca din rasputeri in noroiul ala mai intarit, dar, cum i se intampla de multe ori, cum ii prea mic si prapadit, nu a avut forta necesara nici macar sa-l impinga. Siii amu, ase cum el, Needy, singur, ii convins ca s-a crapat o caramida in zidul care tinea echipa unita, la figurat vorbiind, iac asa se simte iar a loner si fiecare dintre ei ii cu aia a lu’ mama lor, adica fiecare pe cont propriu.. el nu mai amesteca mudul cu aceeasi energie si veselie si i s-o aprins lui un beculet in capsor de s-o gandit sa scrie o poveste pentru Grumpy si Flunky, doara, doara s-or indrepta lucrurile.. si or fii iara a happy little family of pigs.

  

26.09.2012 - intr-o miercuri insorita

Nota de subsol: inainte de Flunky a mai aparut un porcusor, dar despre el nu este nevoie sa mentionam absolut nimic, nici macar numele, deoarece cum a venit asa a si plecat si oricum era cantitate neglijabila.