poti fii fericit si altfel

...again.. despre bariere si granite, date de definitii

.. da, ca nu le suport, nu stiu cine le suporta de fapt.. cred ca nimeni.. dar, atata ne mintim singuri, ca ajungem sa ne si credem... cat de stupida, idioata si redusa e rasa umana.. trebuie sa aibe o definitie pentru absolut orice, crezand ca de fapt acest lucru ii confera o siguranta... pe dracu, sau, hai sa vorbesc mai frumos, in saracie.. ce siguranta iti poate oferiiiii o definitie?
.. cand eram mici si aveam definitii la scoala, care dintre noi le tinea minte intocmai? va zic eu cine, tocilarii.. nah, si despre tocilari ce stim?.. invata cuvintele, le retin, fara neaparat a se gandi la sensul acestora.. da, ei or fii aia fericiti.. da, fericiti in prostia lor, in cusca lor, cat de fericit poti fii intr-o cusca pe care ti-ai construit-o singur
... in schimb, cei care retineau din clasa esentialul si reuseau sa scoata un 10, folosindu-se doar de explicatiile lor logice, ei au ajuns sa fie fericiti in libertate
... nu stiu cum am ajuns aici, eu nu ma refer la definitiile date in scoala, la cea a atomului sau definitia verbului sau a multor alte lucruri.. da, astea ne ajuta sa ne intelegem si sa convietuim intr-o societate
... eu ma refer la altfel de definitii
... la acele definitii care creaza bariere la tot pasul
... care ne ingramadesc fericirea, ajungem sa fim fericiti doar daca ne aflam intr-o situatie care o descriem conform unei definitii
... ne simtim impliniti doar daca avem de parcurs sute de pasi pe carari intortocheate, chiar daca ii stim finalul, pe noi ne incanta complexitatea ratacirii pana acolo, ca de fapt, din povesti si povestioare noi cam am aflat pasii care trebuie urmati
... doar daca avem de urcat mii de scari, pe care trebuie sa le luam cate una pe rand, ca asa se face, nu cumva sa te impiedici.. ca doar omul e atat de limitat ca nu poate sa sara doua sau trei trepte deodata.. nu poate sa faca douaspe tumbe inapoi, sa se dea peste cap, chiar daca se juleste, macar nu a facut-o in conformitate cu regula impusa
... ne pierdem atat de mult in definitii, ca pierdem esentialul situatiei in care ne aflam, se scurge viata creata, poate moare de o monotonie sufocanta, poate intra in hibernare de la atata banalitate
... macar pentru o zi de-as putea respira aerul pur si inocent al libertatii
... o minte care vrea sa evadeze si sa nu mai creada ca existenta ei depinde de situatii ipotetice pe baza de definitii
... un ins care vrea sa simta fara a-si pune virgula si puncte puncte si tot asa, care trebuie sa delimiteze tot
... un spirit care nu apartine locului, poate nici timpului, unul ratacit, dar nu speriat de acest fapt.. ci, satul si speriat de atatea definitii si care vrea sa rupa granitele pe care acestea le contureaza atat de bine, incat ti se pare ceva perfect, indiferent ca stai pe dinafara sau pe dinauntru.. dar, nu e asa.. acesta e un vis tampit
... ce-ar fii sa ajungem sa fim fericiti si altfel...

O alta poveste a celor trei purcelusi

       Se facea ca era un purcelus care lucra intr-o cladire impozanta si rosie ca racu, nu neagra ca dracu.. singur, singurel, pe nume Grumpy… dupa un timp s-a angajat un alt purcelus, Needy.. siii, iac asa, lucrau ei in liniste, prea liniste, pace deplina, prea deplina.. dupa scurt  timp a mai aparut un purcelus, Flunky… acest purcelus avea un farmec personal atat de unic, vioi, optimist, dar si realist, tot timpul cu zambetul pe buze si idei nastrusnice in capatana, dar ce nu stie nimeni ii ca pe langa inima mare si prea buna, un altruist cum nu s-a mai intalnit pe aceste meleaguri, Flunky era un sensibilos si jumatate, era usor de jignit, chiar si de vorbe date in vant..

    Asaa, si amu sa-i descriu si pe ceilalti doi purcelusi.. Grumpy era genul foarte pragmatic, adica practic, realist, obiectiv din cale-afara, ironic, mare criticar.. Needy trecea cu capu’ de nori de multe ori, un visator incurabil, un capos din cale-afara, nu cumva sa-i fii facut critica ca-ti sarea in cap, tat te umplea de noroi, facea pe duru’ mai tot timpu’, insa asta era atat de sensibil ca si acolo unde nu era cazu’ vedea probleme si se intrista..

    Asaaaa, si amu sa-mi continui povestea: o data cu trecerea timpului astia trei purcelusi au inceput sa amestece noroiul impreuna la unison, o echipa imbatabila, ba chiar au participat la cateva concursuri la care au castigat titlul de “echipa care imprastie noroiul in cel mai lung timp”.. asta-i ca si premiul “Cel mai mic peste prins”… dar nu asta conta pentru ei, ci faptul ca au castigat un titlu, ca au dus treaba la bun sfarsit.. tot lucrand in echipa s-au si imprietenit, ce maai, au ajuns ca o mica familie de purcelusi formata din trei frati..

    Chiar daca mai erau zile negre - cum se usca pamantul de la lipsa ploilor si sarmanii purcelusi se stresau ca nu mai aveau cu ce lucra, se mai ciondaneau, stateau bosumflati doi dintre ei, celalalt dadea vina pe ei ca di ce nu ploua, de parca ei puteau sa aduca ploaia.. trasnete si fulgere se coborau pe ei, flacarile iadului, se  credea balaur, sarmanu’, nu realiza ca el ii doar un porcusor.. aaa, am uitat sa mentionez ca Grumpy era seful lui Flunky si al lui Needy – ei reuseau sa treaca peste si prin ele cu brio si redeveneau aceeasi buni colegi si prieteni.. nu paraseau incinta cocinei, pardon depozitului decat impreuna, mergeau pe principiul: no man left behind.. bine, sa recunoastem amu ca de fapt principiul asta fain l-a indus foarte subtil, the good hearted Flunky.. lu’ Needy i-a placut foarte mult..s-a atasat, agatat cu toata fiinta de principiul acesta.. se simtea protejat, in sanul unei familii, probabil familia care i-a fost luata de oameni cand a fost mic si dusa in salbaticie.. lui Grumpy, sincer, nu stiu cat ii placea, deoarece fiind obisnuit sa munceasca de unul singur, el era mai mult el pentru el, un mic egoist in devenire, eine kleine petit narcisist, era un purcelus bland, calm, prietenos dar nu atat de comunicativ, obisnuit fiind sa faca totul singur inainte sa apara ailalti doi.

     Daa, toate bune si frumoase pana intr-o zii nefasta, in care Grumpy si/ sau Needy i-a/ i-au spus sau facut ceva lui Flunky si acesta din urma in asa hal s-a suparat ca poate i-a luat de la inima pe cei doi si nu a mai urmat principiul lui frumos. Si astfel lui Needy cel dur, care de fapt nu era atat de dur, ci sensibilosul number two, s-a intristat, si s-a intristat si s-a intristat de si in ziua de azi poate ii inca trist.. dar, si mai tare l-a intristat indiferenta de care a dat dovada za boss, aka Grumpy si l-a enervat si a vrut sa-l tranteasca din rasputeri in noroiul ala mai intarit, dar, cum i se intampla de multe ori, cum ii prea mic si prapadit, nu a avut forta necesara nici macar sa-l impinga. Siii amu, ase cum el, Needy, singur, ii convins ca s-a crapat o caramida in zidul care tinea echipa unita, la figurat vorbiind, iac asa se simte iar a loner si fiecare dintre ei ii cu aia a lu’ mama lor, adica fiecare pe cont propriu.. el nu mai amesteca mudul cu aceeasi energie si veselie si i s-o aprins lui un beculet in capsor de s-o gandit sa scrie o poveste pentru Grumpy si Flunky, doara, doara s-or indrepta lucrurile.. si or fii iara a happy little family of pigs.

  

26.09.2012 - intr-o miercuri insorita

Nota de subsol: inainte de Flunky a mai aparut un porcusor, dar despre el nu este nevoie sa mentionam absolut nimic, nici macar numele, deoarece cum a venit asa a si plecat si oricum era cantitate neglijabila.

un gand pierdut si regasit

Un gand:

 ma uit la cifre si vad doar pete pe coala de hartie, 

 ma uit la oameni si vad doar umbre

                    

27.08.2012

Fuga de existenta

                           

Hai sa eliberam lumea asta efemera de atatea reguli.. sa nu ne mai incadram atata in tipare.. in reguli care cica au logica si scop..

Hai sa rupem granitele si sa facem cu adevarat ceea ce simtim, ceea ce ne-ar face fericiti, chiar daca numai pentru o clipa…

Hai sa fugim goi pe campii, pe dealuri.. sa ne jupuim de pieile noastre negre, intunecate, ridate, fara oxigen.. nu doare, insa iti trebuie curaj sa comiti un asemenea pacat.. de fapt, nu numai curaj, trebuie sa inlaturi valul de ceata care iti intuneca vederea si care te face sa crezi ca esti pe drumul cel bun.

Hai sa scapam de mastile care cica ne protejeaza..

Macar pentru o zi sa nu mai credem in bine si in rau… macar pentru o zi sa fim iarasi aceeasi impulsivi, netamatori de actiuni si de consecintele lor, aceeasi nastrusnici copii care am fost candva…

Si, in acea zi, ne vom aminti ca cele mai mici lucruri, cele mai aparent neinsemnate ocupatii, cele mai nerationale, riscante, nebune actiuni ne vor plimba pe nori euforici..

Hai sa nu mai simtim atata greutate.. sa nu mai simtim apasarea remuscarilor a faptelor pe care nici nu le-am comis si pe care deseori le oprim din fasa, le cenzuram chiar si in mintea noastra inchistata (incuiata), limitata de atatea bariere impuse de societate, adica chiar de noi..

Si ne mai miram ca imbatranim prematur.. de fapt batrana ne e mintea, judecata si decizia.. batrana ne este suflarea, pe care o transmitem si celorlalti.. ca un virus.. nu o vede nimeni, nici nu o simte… pentru ca ne-am obisnuit de prea multa vreme sa traim intr-o agonizanta letargie…

Hai sa spunem nu prejudecatilor, scepticismului, ignorantei, apatiei..

11.08.2012, at w.

Irrecuperable

Irecuperabil, indeed.... ;)

                   
... despre nori razleti care construiesc tot felul de forme, care de care mai hazlii, despre curcubee suprapuse, cu culori inexistente, despre rasarituri vesele in zile ploioase
... despre iluzii faine, desarte, aparent inutile, instabile, nesigure, vesele apoi triste, inaltatoare apoi abisale... dar, atat de faine, ca te fac sa razi la orice, de fapt te fac sa razi chiar si uitandu-te in gol in aer, cand intrevezi in acel gol in aer ceva frumos, atunci se cheama ca esti irecuperabil... complet irecuperabil, pe duca, dus cu pluta, a merge cu pluta in susul raului... nu conteaza, daca tu crezi ca poti, nu te uita la parerea celor din jur... daca nimeni nu a reusit pana acum, nu e batut in cuie ca tu nu o sa poti... viseaza departe si nu lasa vasla din mana la primul vartej de apa sau la curentul care bate contra ta... zambeste incontinuu, chiar daca vin clipe piscatoare, durerea oricum nu neaparat ucide... ci intareste, cladeste si face din tine o persoana mai puternica, mai motivata, mai indrazneata...
... despre nopti tarzii sau dimineti timpurii
... despre sperante intoarse acasa
... despre vise scoase de la naftalina
... despre viata, despre viata care merita traita, nu doar respirata
... despre ceva diferit
 -  nu atat de multe cuvinte pompoase, bine alese cu un dex in fata
... despre de-ajunsul din simplitate
... despre frumosul din sinceritate
... despre cuvintele negraite, dar totusi rostite
 -  nu atat de multi prieteni care sa te aprobe, cand, de fapt, nu ai nevoie
... despre inceputurile sfarsiturilor
... despre nopti nedormite
... despre priviri care graiesc
... despre ce inseamna acas
... despre conexiuni
... despre inevitabil
... despre jumatati pierdute si poate regasite
... despre indoieli strecurate si apoi aruncate
... despre cei pierduti si rataciti
... despre cei regasiti si fericiti
... despre dimineti acas
... despre tine
... despre mine
... despre noi