joi, 5 ianuarie 2012

...despre minciuna

... tocmai am terminat de citit o carte despre minciuna si am decis sa scriu aici despre ea.. o Minciuna
... si-apoi, am promis anu' trecut cam pe vremea asta ca o sa revin la scris si nu m-am tinut de promisiune, deci, si asta poate fi considerata o.. Minciuna
... adevarul este ca eu vreau sa vorbesc despre minciuna, motivele is nenumarate, dar neconcludente pentru articolul acesta
... inainte de a continua cu lecturarea textului, poti sa-ti pui castile si sa dai la un volum suportabil melodia care m-a acompaniat inainte si in timpul marii mele inspiratiuni de moment :
Black Tables - Other Lives
... sa vedem.....
Ce este minciuna?
Dictionarul spune ca este:
- denaturare intentionata a adevarului avand de obicei ca scop inselarea cuiva/afirmatie prin care se denatureaza în mod intentionat adevarul
- neadevar.. inselaciune.. viclesug.. fictiune.. nascocire..
- plasmuire.. inventie.. basm.. gogoasa.. tromboane..
scornitura..
... si lista tot poate continua, cu toate regionalismele si arhaismele intalnite
... cea mai simpla descriere este ca minciuna este diferita, se afla la polul opus de adevar
Se stie ca minciuna este considerata o actiune rea, foarte rea, josnica de-a dreptu'
... exista minciuni nevinovate, de genul complimentelor la adresa prietenilor, cand o faci pentru ei, sa se simta ei mai bine in pielea lor, si minciuni colosale, schimbatoare de vieti
... aici vreau sa vorbesc numai despre minciuna colosala
... intrebarea mea este: daca minciuna este ceva rau.. sa o consideram tot timpu' in felu' asta? sau exista cazuri exceptionale cand putem sa nu fim atat de rigizi si sa depasim granitele, sa trecem dincolo de tipare si in cazurile respective, minciuna sa nu fie descrisa ca fiind ceva urat, iar persoana care o savarseste sa nu fie neaparat etichetata ca fiind una nedemna, si faptul ca a savarsit o minciuna sa nu fie neaparat considerat dezonorant
... ca sa se inteleaga despre care exceptii vorbesc eu aici
... ai o minciuna spusa, daca vreti cu dedicatie speciala pentru celalalt interlocutor, ca sa se bucure urechile lui de ceea ce aud.. dedicatiile speciale, din muzica, de exemplu, sunt melodii preferate ale celui caruia i se face dedicatia
... ai o minciuna maare care a luat nastere in capatana ta mai repede sau nu asa de repede, depinde ce fel de persoana esti... daca esti una care minte cu usurinta, poate ca ar trebui sa fi exclus din exceptia mea de aici... sau daca esti una pentru care minciuna este ceva de neconceput, initial, ei bine, pentru tine scriu acest articol
... daca esti o persoana care uraste minciuna din toti rarunchii.. insa, ajungi la o rascruce in viata in care trebuie sa faci o alegere, si sa o faci rapid
... ce faci mai apoi? .. analizezi minciuna pe toate partile, introspectezi motivele pentru care trebuie sa savarsesti o asa fapta de neimaginat pana acum si actionezi, rapid si dureros.. pentru tine dureros, tocmai ai rupt un bandaj creand o rana si mai adanca in sufletul tau
...tocmai ai savarsit o mica "crima" in viziunea ta, care te macina si te manca pe dinauntru
...tocmai ai comis
o minciuna colosala, schimbatoare de viata, distrugatoare de spirit, spiritul tau
...te consolezi cu gandul ca ai facut-o pentru persoana cealalta, punandu-ti remuscarile tale in plan secund.. minciuna ta constituia exact vorbele pe care avea nevoie cealalta persoana sa le auda, vorbele tale creau o bula de oxigen aruncata cu putere de tine spre ea, care se sufoca cu viata ei complicata, cu deciziile pe care trebuia sa le ia.. si acum, cealalta persoana e fericita in mica ei lume perfecta
... deci...in conceptia ta..
... tu ai ramas cu remuscarea ca ai facut ceva ce nu-ti statea in principiu si nefericit
... cealalata persoana e fericita
... viata merge mai departe ...
... mai ii si o dilema..asa-s eu.. maai.. sa zicem.. nu-i numa alb sau negru...
... esti sigur ca asta era melodia preferata a persoanei tale preferate? esti sigur ca nu ai gresit si poate ca era mai fericita cu adevarul?
...atunci, nu ai decat sa-ti dai palmi si sa-ti spui: Idiotule!.. tocmai ai schimbat cursul vietii a doua persoane si tocmai ai distrus doua spirite, care daca erau lasate sa zboare libere, se regaseau intr-un final cu adevarat fericit...
... ce faci atunci ca sa-ti repari greseala? esti om, prin definitie esti construit pentru a mai si gresi... cealalta persoana e tot om, si daca ii pasa de tine, te va ierta.. daca ii dezvalui si motivele din spatele cortinei piesei la care ai supus-o, numita: Minciuna!
... stiu ce ar face..
... un las.. ar astepta sa-i rezolve timpul problema.. cu trecerea timpului, vazand cum evolueaza lucrurile si daca ar evolua in beneficiul lui ar dezvalui minciuna, sa fie el in siguranta, sa fie langa cealalta persoana sau in preajma ei
... un curajos ar trai toata viata cu minciuna pe constiinta, chiar daca asta ar insemna mizeria lui, tocmai si-a schimbat viata, si-a facut-o pe a lui mizerabila si pe a celeilalte persoane, cat de cat fericita
... un paranoic visator, curajos sau las exact cand nu ar trebui...
... s-ar agita ca pestele pe uscat, ar avea insomnii, ar scrie versuri si ar pune laolalta note muzicale care sa-l acompanieze in putrefactia lui stupida, si s-ar adanci si mai tare in starea lui
... dar, poate ca si aceasta categorie de om, pana la urma, neasteptand neaparat un moment prielnic... daca ar actiona impulsiv (firesc pentru genul acesta de persoane) intr-un moment anume, si va incerca sa-si repare crima (in viziunea lui)... si... daca persoana mintita va vedea cu o claritare fara margini sacrificiul facut pentru ea in momentul savarsirii minciunii..
... poate doar acesta din urma va ajunge sa fie si el cu adevarat fericit, alaturi de persoana cealalta.. si el, fericit... el, omul etichetat
... si el, nebunul visator

... daca cineva are alte pareri despre minciuna si despre categoriile de oameni care o comit sau despre cei care doresc sa-si repare greseala.. sunt deschisa sa dezbat cu persoana respectiva - minciuna...