... oamenii, in genere...

... de ce ne dezamagesc oamenii... nu pentru ca ne-ar insela asteptarile... deoarece noi, prin firea noastra, ne asteptam la cel mai putin... nuu... tocmai pentru ca actioneaza in conformitate cu asteptarile noastre lipsite de incredere...
cateodat si acel putin "alocat" noua ne este luat... oamenii, sunt prin firea lor nehotarati, azi vor una, maine vor alta... cum sa te astepti la acel putin de care ai nevoie pentru a supravietui in jungla asta efemera...
dar daca tu nu poti oferi oxigenul necesar supravieturii...? ... cum sa te astepti sa primesti minimul necesar...? ...
... sa te simti strapuns de sulite arzatoare, ale caror flacara nu inceteaza odat a arde... iti zici: Nu! Gata! Pana aici! Nu mai vreau sa simt nimic ce intr-un final apropiat sau indepartat imi provoaca durere...
insa, doar iti zici... ele continua sa arda, sa iti macine fiecare madular in parte... in special, cel care da viata din tine...
ai vrea sa se stinga viata in tine... nu depinde doar de tine acest fapt... ai prefera sa nu mai simti, decat acest chin neindurator...
...tu... acea viata care a renascut in mine, dar, care, asemeni unei stele cazatoare, te-ai stins inainte de vreme... dar palpairea ta a continuat sa arda fiecare madular in parte, in special cel care da viata...
... o alta muza...

... o dupa-masa perfecta

...inchide ochii, stai relaxat si imagineaza- ti... o zii insorita de toamna... un rau care susura lin... salcii plangatoare, care, impreuna cu fosnetul adus de vant murmura soapte nostalgice... un gard alb imprejmuind o terasa, care parca a calatorit in timp pana acum unul sau doua decenii... o vie care nu si-a dat inca rodul, dar care-si intinde bratele deasupra ta... clipocitul unui mic izvor artezian... in surdina, o muzica care-ti spune: parca sunt acasa... un moment perfect de deplina liniste si relaxare...
... insa, mai sunt si alte sunete pe care incepi sa le percepi... voci agitate la mesele dimprejur... tacamuri scapate de sub control...
... in aceasta ambianta esti doar tu... un frappe... o carte, care te face sa surazi si sa cugeti... un prozaist care iti vorbeste atat de frumos...
... ce faci?... te poti concentra asupra a ceea ce te intereseaza si te face sa te simti bine?... asa, in tumultul acesta...
... depinde doar de tine... ce alegi sa auzi... vocile, apa, ospatarii neglijenti, muzica, salcia...
... depinde doar de tine... daca tocmai am descris o dupa-masa perfecta... o adiere lina, tu, o carte, un susur, o salcie...

There is a light!

Haideti sa vorbim despre modalitati de a privi viata din mai multe unghiuri... castigurile, neajunsurile... insa, in special, e bine sa privesti viata din mai multe unghiuri, cel putin doua bineinteles, atunci cand te afli intr-un impas, te impotmolesti si nu mai stii incotro s-o iei, deoarece toate cararile sunt invaluite in ceata si impaienjenite... cand te afli in fata unui esec, toate zidurile se darama peste tine si nu e nici o mana intinsa, iar intelectul si/ sau fizicul sunt fara pic de vlaga sau... atunci cand te cuprinde dezolarea si-ti traiesti piesa de teatru cu caracter grav, a carei gravitate o vezi si o simti numai tu, cand inlauntrul tau se da o lupta, un conflict sufletesc puternic, lumea ta exterioara se micsoreaza si cea interioara se prabuseste, in urma unei mari furtuni...

Normal ca, indiferent de natura neajunsului in care te regasesti, ca si unica concluzie te consideri un om orb, neajutorat sau nefericit. Dar, daca nu ai vedea deja deznodamantul tragic si nu ai da verdictul de caz inchis?
Pentru asta, trebuie sa inveti sa privesti situatia in care te afli si dintr-un al doilea unghi inainte de ai da un verdict negativ... sa-ti dai jos ochelarii de cal si sa intrevezi o lumina la capatul tunelului... deoarece aceasta este acolo si te asteapta.
Chiar daca lucrurile nu au iesit asa cum vroiai, planificai sau cum visai sa iasa, asta nu inseamna ca totul se afla in ruina...
Sa inveti sa crezi in tine, chiar daca esti la pamant... sa incerci sa te ridici, la inceput macar in genunchi si imediat, fara ezitare in picioare... fara a te uita neaparat dupa maini intinse, daca sunt acolo, cu atat mai bine.... sa cauti licarirea aceea de viata care a ramas in tine si sa o pui la adapost de vantul napraznic de afara, pentru a se reaprinde flacara.
Si dupa ce ai reusit sa te ridici, sa nu faci cale intoarsa, ci, de unde ai esuat sa-ti continui drumul, bineinteles prin prisma celui de-al doilea unghi.

Voi aprofunda doar cel de-al treilea neajuns mentionat mai sus: cel al propriei drame.
Atunci cand iubesti, chiar daca nu esti iubit si nu primesti un feedback, asta nu inseamna ca daca cineva pocneste din degete, in secunda urmatoare dragostea ta se va evapora... nu, nu se intampla asta... iubirea ta pentru celelalt ramane. Depinde doar de tine cum o vei folosi, in ce directie o vei canaliza, sa faci bine sau sa faci rau... sa iubesti sau sa treci granita dincolo, si sa urasti.
Sa zicem ca optam pentru prima... chiar daca in prima ipostaza, campul tau vizual se naruie... si ai convingerea ca drama ta este cea mai tragica... cand ai impresia ca nu mai ai aer, simtind cum te sufoca apasarea...
Cineva mi-a zis odata ca, tot ce trebuie sa faci e sa incerci sa gandesti limpede si sa incerci sa te pui macar pentru o clipa in locul celeilalte persoane, a celei care nu-ti impartaseste aceleasi sentimente si abia atunci vei intelege... vei intelege ca persoana respectiva nu percepe realitatea, situatia cum o percepi tu... pentru acea persoana, fericirea este altfel definita... si abia apoi vei fii capabil sa iubesti in continuare in modul in care iti este permis, si sa accepti acest lucru si in inima ta... incercand incetul cu incetul, pas cu pas, si in timp mai scurt sau mai indelungat... sa si simti dragostea pentru persoana respectiva doar in modul in care iti este permis...

... si chiar daca planul vietii tale nu a decurs asa cum credeai si sperai, nu uita ca asa doar tu ai visat sa iasa...
...norii vor disparea si chiar daca nu apare imediat si Soarele, macar cerul este senin...


...chiar daca o stea a cazut si nu ti-a indeplinit visul, asa cum a promis...