Primavara mea sau doar un vis perfect ?!

... stateam intinsa pe-un covor de frunze uscate, era asa-nspre apus... si-am atipit... apoi, tresar... rasaritul... se iveste Soarele printre crengile copacilor inmuguriti, campia impanzita de viorele si de fluturi viu colorati, ciripit suav si colorat de pasarele...
... ma intreb: cum e posibil? sa vina.. asa curand?... dar, cum sunt eu... de ce sa pun totul sub semnul intrebarii, prea mult?... hai sa ma bucur de ast moment frumos... asa ca, ma ridic dintr-o singura miscare... si-ncep sa zburd cum o faceam doar copil fiind... si dansez desculta prin roua atat de invioratoare... cant impreuna cu pasarile... ma minunez de multitudinea culorilor din jurul meu: copacii infloriti, fluturii atat de fragili...............
... brusc, m-am trezit din acest vis perfect... s-a terminat

... for Alina, simply the best !!!

La multi ani pirchitzoaie !!!

Sfatul meu, la cei 19 anishori ai tai: traieste-ti viata la maxim si incearca sa nu te uiti prea mult in urma. Si nu mai analiza atata o situatie inainte de a actiona, ca va trece momentul. Just do it! :))
Te tzuuuca Lollita... :-P

P.S. Happy happy joy joy !!!

a message for a far away friend...

La Multi Ani draga prietene !!! :-P

... imagineaza-ti te rog ca sunt acolo cu tine... ma uit in ochii tai atat de adanci si de patrunzatori, te sarut cu drag si te imbratisez cu acel gram de sinceritate ca si cand as face-o pentru ultima oara
... imi gasesc destul de greu cuvintele, avand in vedere faptul ca eu, aproape niciodata nu raman fara cuvinte :-)
... ce vreau eu sa-ti spun?... pai,...
... chiar daca pana la varsta aceasta, la care ai ajuns, nu ai reusit sa fii fericit in majoritatea timpului si a datilor, nu te da batut... eu zic ca meriti sa fii fericit
... poate nu ai cautat exact acolo unde trebuia, mai incearca... nu ai nimic de pierdut... adica, ceva ce nu ai pierdut deja pana acuma
... poate nu ai cautat destul si te-ai lasat batut
... poate te-ai complacut intr-o viata de a trai de pe o zi pe alta, o rutina care incet iti omoara spiritul... spiritul tau liber si tanar, care poate candva visa (atat de mult) la un zbor lin si indepartat spre acei zori senini, spre acel cer pictat cu un curcubeu bogat in culori, care pur si simplu iti iau ochii... dar, tu, poate ti-ai luat avantul, ai zburat putin, te-ai ranit la o aripa si, chiar daca te-ai vindecat, nu ai mai avut curaj sa te inalti iara
... te rog ia-ti o data zborul, du-te fa ceva ce adori sa faci... daca vei lucra, fa-o doar cu pasiune... daca vei iubi, iubeste doar cu patima... daca vei trai, traieste si iubeste clipa... nu te mai teme de necunoscut sau de ceva ce ai cunoscut candva... si, astfel ai uitat cum sa fii tu
... fii doar tu, si putin mai mult... tu, cel de acuma si tu, cel de mai demult, care poate era mai increzator in oameni si in viata, si in el
... nu mai e nevoie sa-ti spun sa mai fii copil din cand in cand, deoarece s-a intamplat ca, nu demult, intr-o zii, zic eu insorita, sa vad in ochii tai acea sclipire puerila si acea licarire de speranta de mai bine
... am cam ramas fara cuvinte... iara :-)
... fii tu insuti, in cat de multe situatii poti... cine te respecta, cine te apreciaza sau cine te iubeste, toti o vor face doar pentru ca tu esti asa cum esti: tu insuti !!!
... si, acum, un cantec pe care vreau sa ti-l dedic: for you
P.S. ... sper sa fim prieteni si peste multi ani de acum incolo

cu sinceritate
Ema... :-*

Furie tulburatoare...

... am adunat un ocean de manie in mine... nu ma intelege-ti gresit, inca ador, iubesc viata... zambetul meu e inca sincer... iubesc sa rad intr-o situatie amuzanta... ador sa zambesc clipei perfecte de acum si celei de deunazi
... insa, in ultima vreme s-a cam umplut paharul
... se zice cum ca plansul ar fii ceva descarcator, eliberator de toate simtamintele negative din noi, de orice ranire accidentala sau intentionata a inimii noastre fragile... atat de gresit... cel putin in cazul subsemnatei... exista o mica mare exceptie... atunci cand ajungi sa intretii o crescatorie de esecuri, venite una dupa alta, intr-un timp relativ scurt... cand nu ai un respiro ca sa-ti reincarci bateriile... cand nu reusesti sa te descarci, pentru a creea un echilibru intre pozitiv si negativ
... atunci, ai vrea doar sa fugi in codru, sa te prabusesti si sa urli pana ramai fara glas... da, acum vreau sa urlu
... vi-i familiara starea aceea de manie, cand tot ce va inconjoara: natura, oameni, animale, obiecte, totul va este ostil???... cand vrei sa lovesti tot ce e casabil... ca si cand spargerea unor obiecte ar face apasarea sa treaca... cel putin, ai impresia naiva cum ca ai fii scapat
... da, as vrea sa fac toate astea... sa urlu, sa sparg, sa fug chiar... dar, unde?... nu am idee
... am adunat atat de multa manie pe oameni, diverse conjuncturi in care m-am complacut...
... sunt manioasa pe mine, in special... pe infantila si naiva, credula copila, care inca tanjeste dupa acea afectiune pe care probabil a ratat-o in copilaria-i proprie
... da, vreau sa urlu, vreau sa lovesc si sa ranesc si eu la randu-mi
... vreau sa fiu libera, sa nu mai fiu incarcata cu atata negativism
... sau poate ar trebui sa fug departe
... insa, oriunde as fugi, tot peste aceleasi situatii as da... DE CE?... pentru ca, ORIUNDE m-as duce tot peste MINE as da... tot eu sunt... acea idioata care adora sa iubeasca oamenii si sa-i considere un bun necesar... acea copila care are atata nevoie sa se simta in siguranta, intr-un cuib calduros, sa-i dea cineva acea importanta majora, sa citeasca in ochii cuiva ca e cea mai importanta persoana... sa nu se mai insele, macar o data... adica, sa nu mai interpreteze gresit priviri date pe furis, gesturi, imbratisari, situatii...
... DAAAAA, pana cand s-o intampla asta... pana la pastile cailor... cred ca ma voi retrage in codru sa ma prabusesc si sa urlu...

beeee happy N. !!!

ALOHAAA, tinereee !!!
La Multi Ani !!! A big huuug only for you !!!

Cat faci? 20? OK... Please, nu te intrista, macar NU ASTAZI... de fapt, stii ce? ASTAZI NU AI VOIE !!! ... mai ai INCA 3 ani pana cand esti oficial babalac...
...3 ani lungi in care poti sa..., chiar iti doresc sa o iei pe cararea care te va duce alene spre o viata mai satisfacatoare din toate punctele de vedere
... relatia ta cu D-zeu sa se reinnoiasca
... locul de munca sa devina un mediu in care sa-ti placa sa-ti petreci timpul si care sa-ti aduca si satisfactii materiale
... sa te mentii sanatos
... si, nu in ultimul rand, cum imi place mie sa zic: "sa rasara soarele si pe strada ta" sau "sa fie primavara iar"... sa fii cu acea fata/ femeie care in fiecare zi sa te surprinda pozitiv prin tot ceea ce face si ce este si care sa-ti sadeasca acest gand prea fain in minte: ce norocos sunt sa o am alaturi !... iar, peste alti 30 ani sa-mi zici cat de indragostit esti de ea
... cum ziceam, drumul pe acea carare va fii probabil mai domol... sa nu-ti pierzi rabdarea si speranta, vei ajunge ACOLO !!! ... cand te vei mai impotmoli, spune-ti ce binecuvantat esti ca esti sanatos si ca ai ajuns pana in acel punct... si, mai spune-ti, de fapt poti, in acele momente, chiar sa strigi: ce norocos is ca traiesc!
... asaaa, si acum o melodie pentru a o asculta azi: Morning - Edvard Grieg ... si, in timp ce o asculti, sa meditezi la viata ta de pana acum si sa te motiveze sa o pornesti cu incredere la drum, in zorii zilei care vin...

Acum ceva funny, sa razi oleac: astazi am pus ceasul sa sune la 6:50 a.m., vroiam sa-ti trimit mesajul asa cum obisnuiesc eu sa le trimit prietenilor mei... bineinteles ca m-am trezit abia la 8 a.m., si, pana acuma nu mi-a venit deloc inspiratia ce as putea sa-ti scriu... azi cred ca, io stiu, gandesc mai lent... poate mi sa trage de la culoarea parului

Siiii, my good friend, bucura-te de fiecare clipa traita, buna sau nu asa buna... acea clipa nu se mai intoarce... avem doar o viata aici pe Pamant... merita sa o traim la maxim, sa dam cei mai bun din noi tot timpul sau macar cat de mult putem... si, din cand in cand: fii copil, imprieteneste-te repede si crede in oameni... rade mai mult, nu numai azi, ci de azi inainte... admira mai mult natura si zambeste la fiecare rasarit de soare !!!

...... te sarut cu drag pe un obraz :-)

Aloha !!!
Ema from Romania

The X-Files!

... stiti cum e asteptat mosu' de copii?
... sau cum abia asteptam prima inmugurire dupa o iarna grea?
... sau o clipa de liniste dupa o perioada grea din viata noastra?
... uite asa asteptam si eu, pana de curand, sa vina un moment de care ziceam eu la vremea respectiva, ca va fii ceva definitoriu in ceea ce priveste spre ce fagas o va lua viata mea
... la inceput, eram destul de neincrezatoare, nu credeam ca o sa mai vina o dat' si acea zii, cel putin nu prea curand
... am zis ca nu mai are rost sa visez cu ochii deschisi si sa-mi dezvolt intregi scenarii in capsorul meu plin de idei, idei inserate in capatana si de diversitatea mijloacelor de informare a maselor, care, sa fim sinceri, nu te ajuta cu nimic, numa te bulverseaza si mai rau
... insa, mult asteptata clipa a sosit!!!
... cum a venit? s-a anuntat? mi-am dat seama de la bun inceput ca a sosit? cum se va manifesta?
... nu chiar... desi, la inceput a fost ceva ce mi-a luat privirea cu a ei stralucire, asemeni unui astru ceresc
... am ramas inmarmurita... ceva atat de frumos m-i se poate intampla si mie?
... de fapt, mint... nu stiam de existenta unui lucru atat de perfect... credeam ca eu am mai trecut pe strada asta, ca am mai experimentat asa ceva candva demult, dar ma inselasem atat de amarnic
... a fost prima oara in viata mea cand am trait acel moment de deplina beatitudine... cand am zis: chiar daca mor maine, am apucat sa plang realmente de fericire
... apoi, la scurt timp, au venit si acei pumni cu figuri de stil, acel pumnal rece care m-a trezit oarecum, la realitate... a fost doar UN VIS?
... nu, nu era DOAR un vis... era pura realitate... deoarece un vis, chiar daca se mai repeta nu e chiar acelasi mereu
... acel moment inca a ramas cu mine, inca il traiesc
... si, acum, dupa un timp mai indelungat ma intreb... oare de ce nu ma bucur, de ce nu-mi provoaca numai fericirea visata?... de ce inca mai simt lama rece adesea?
... nu pot spune ca-mi inseala asteptarile, deoarece si ele sunt denaturate, cel putin pana in acest moment
... poate ca m-a bulversat atat de tare venirea neanuntata, ca nu stiu cum sa mai reactionez
... poate nu stiu eu cum sa percep aceasta realitate perfecta, acest vis
... poate nu stiu eu cum sa traiesc acest moment, acest eveniment, la maxim, sa ma bucur de el fara a-l pune sub semnul intrebarii
... oare voi stii curand cum sa creez un mediu prielnic acestei vieti care a prins viata in mine, sa nu o las sa moara?... caci, altfel, se va duce si momentul
... sau voi fugi in teama mea de prea mult si prea frumos, ca nu exista?!
... acea clipa perfecta, care se tot repeta
... aceasta clipa perfecta care ma face sa surad vietii si sa fiu fericita