a message for a far away friend...

La Multi Ani draga prietene !!! :-P

... imagineaza-ti te rog ca sunt acolo cu tine... ma uit in ochii tai atat de adanci si de patrunzatori, te sarut cu drag si te imbratisez cu acel gram de sinceritate ca si cand as face-o pentru ultima oara
... imi gasesc destul de greu cuvintele, avand in vedere faptul ca eu, aproape niciodata nu raman fara cuvinte :-)
... ce vreau eu sa-ti spun?... pai,...
... chiar daca pana la varsta aceasta, la care ai ajuns, nu ai reusit sa fii fericit in majoritatea timpului si a datilor, nu te da batut... eu zic ca meriti sa fii fericit
... poate nu ai cautat exact acolo unde trebuia, mai incearca... nu ai nimic de pierdut... adica, ceva ce nu ai pierdut deja pana acuma
... poate nu ai cautat destul si te-ai lasat batut
... poate te-ai complacut intr-o viata de a trai de pe o zi pe alta, o rutina care incet iti omoara spiritul... spiritul tau liber si tanar, care poate candva visa (atat de mult) la un zbor lin si indepartat spre acei zori senini, spre acel cer pictat cu un curcubeu bogat in culori, care pur si simplu iti iau ochii... dar, tu, poate ti-ai luat avantul, ai zburat putin, te-ai ranit la o aripa si, chiar daca te-ai vindecat, nu ai mai avut curaj sa te inalti iara
... te rog ia-ti o data zborul, du-te fa ceva ce adori sa faci... daca vei lucra, fa-o doar cu pasiune... daca vei iubi, iubeste doar cu patima... daca vei trai, traieste si iubeste clipa... nu te mai teme de necunoscut sau de ceva ce ai cunoscut candva... si, astfel ai uitat cum sa fii tu
... fii doar tu, si putin mai mult... tu, cel de acuma si tu, cel de mai demult, care poate era mai increzator in oameni si in viata, si in el
... nu mai e nevoie sa-ti spun sa mai fii copil din cand in cand, deoarece s-a intamplat ca, nu demult, intr-o zii, zic eu insorita, sa vad in ochii tai acea sclipire puerila si acea licarire de speranta de mai bine
... am cam ramas fara cuvinte... iara :-)
... fii tu insuti, in cat de multe situatii poti... cine te respecta, cine te apreciaza sau cine te iubeste, toti o vor face doar pentru ca tu esti asa cum esti: tu insuti !!!
... si, acum, un cantec pe care vreau sa ti-l dedic: for you
P.S. ... sper sa fim prieteni si peste multi ani de acum incolo

cu sinceritate
Ema... :-*

Furie tulburatoare...

... am adunat un ocean de manie in mine... nu ma intelege-ti gresit, inca ador, iubesc viata... zambetul meu e inca sincer... iubesc sa rad intr-o situatie amuzanta... ador sa zambesc clipei perfecte de acum si celei de deunazi
... insa, in ultima vreme s-a cam umplut paharul
... se zice cum ca plansul ar fii ceva descarcator, eliberator de toate simtamintele negative din noi, de orice ranire accidentala sau intentionata a inimii noastre fragile... atat de gresit... cel putin in cazul subsemnatei... exista o mica mare exceptie... atunci cand ajungi sa intretii o crescatorie de esecuri, venite una dupa alta, intr-un timp relativ scurt... cand nu ai un respiro ca sa-ti reincarci bateriile... cand nu reusesti sa te descarci, pentru a creea un echilibru intre pozitiv si negativ
... atunci, ai vrea doar sa fugi in codru, sa te prabusesti si sa urli pana ramai fara glas... da, acum vreau sa urlu
... vi-i familiara starea aceea de manie, cand tot ce va inconjoara: natura, oameni, animale, obiecte, totul va este ostil???... cand vrei sa lovesti tot ce e casabil... ca si cand spargerea unor obiecte ar face apasarea sa treaca... cel putin, ai impresia naiva cum ca ai fii scapat
... da, as vrea sa fac toate astea... sa urlu, sa sparg, sa fug chiar... dar, unde?... nu am idee
... am adunat atat de multa manie pe oameni, diverse conjuncturi in care m-am complacut...
... sunt manioasa pe mine, in special... pe infantila si naiva, credula copila, care inca tanjeste dupa acea afectiune pe care probabil a ratat-o in copilaria-i proprie
... da, vreau sa urlu, vreau sa lovesc si sa ranesc si eu la randu-mi
... vreau sa fiu libera, sa nu mai fiu incarcata cu atata negativism
... sau poate ar trebui sa fug departe
... insa, oriunde as fugi, tot peste aceleasi situatii as da... DE CE?... pentru ca, ORIUNDE m-as duce tot peste MINE as da... tot eu sunt... acea idioata care adora sa iubeasca oamenii si sa-i considere un bun necesar... acea copila care are atata nevoie sa se simta in siguranta, intr-un cuib calduros, sa-i dea cineva acea importanta majora, sa citeasca in ochii cuiva ca e cea mai importanta persoana... sa nu se mai insele, macar o data... adica, sa nu mai interpreteze gresit priviri date pe furis, gesturi, imbratisari, situatii...
... DAAAAA, pana cand s-o intampla asta... pana la pastile cailor... cred ca ma voi retrage in codru sa ma prabusesc si sa urlu...