... de ce ne dezamagesc oamenii... nu pentru ca ne-ar insela asteptarile... deoarece noi, prin firea noastra, ne asteptam la cel mai putin... nuu... tocmai pentru ca actioneaza in conformitate cu asteptarile noastre lipsite de incredere...
cateodat si acel putin "alocat" noua ne este luat... oamenii, sunt prin firea lor nehotarati, azi vor una, maine vor alta... cum sa te astepti la acel putin de care ai nevoie pentru a supravietui in jungla asta efemera...
dar daca tu nu poti oferi oxigenul necesar supravieturii...? ... cum sa te astepti sa primesti minimul necesar...? ...
... sa te simti strapuns de sulite arzatoare, ale caror flacara nu inceteaza odat a arde... iti zici: Nu! Gata! Pana aici! Nu mai vreau sa simt nimic ce intr-un final apropiat sau indepartat imi provoaca durere...
insa, doar iti zici... ele continua sa arda, sa iti macine fiecare madular in parte... in special, cel care da viata din tine...
ai vrea sa se stinga viata in tine... nu depinde doar de tine acest fapt... ai prefera sa nu mai simti, decat acest chin neindurator...
...tu... acea viata care a renascut in mine, dar, care, asemeni unei stele cazatoare, te-ai stins inainte de vreme... dar palpairea ta a continuat sa arda fiecare madular in parte, in special cel care da viata...
... o alta muza...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu