vineri, 25 septembrie 2009

... o dupa-masa perfecta

...inchide ochii, stai relaxat si imagineaza- ti... o zii insorita de toamna... un rau care susura lin... salcii plangatoare, care, impreuna cu fosnetul adus de vant murmura soapte nostalgice... un gard alb imprejmuind o terasa, care parca a calatorit in timp pana acum unul sau doua decenii... o vie care nu si-a dat inca rodul, dar care-si intinde bratele deasupra ta... clipocitul unui mic izvor artezian... in surdina, o muzica care-ti spune: parca sunt acasa... un moment perfect de deplina liniste si relaxare...
... insa, mai sunt si alte sunete pe care incepi sa le percepi... voci agitate la mesele dimprejur... tacamuri scapate de sub control...
... in aceasta ambianta esti doar tu... un frappe... o carte, care te face sa surazi si sa cugeti... un prozaist care iti vorbeste atat de frumos...
... ce faci?... te poti concentra asupra a ceea ce te intereseaza si te face sa te simti bine?... asa, in tumultul acesta...
... depinde doar de tine... ce alegi sa auzi... vocile, apa, ospatarii neglijenti, muzica, salcia...
... depinde doar de tine... daca tocmai am descris o dupa-masa perfecta... o adiere lina, tu, o carte, un susur, o salcie...

2 comentarii:

eviltwin spunea...

tu ce ai auzi, ai auzi pt ca asa te-a surprins momentul sau pt ca asta vrei sa auzi?

imagineaza-ti ca esti intr-o pestera. Nu ai lumina si nu vezi vre-o iesire. Ce faci? Incotro ti se intreapta mintea?

copil ema spunea...

Ce auzim ii alegerea noastra. Depinde doar de noi daca vedem partea buna a lucrurilor sau pe cea mai putin buna.
In legatura cu pestera fiecare persoana are o alta reactie... fiecare e liber sa se exprime aici... eu una, in prima faza, m-as panica... apoi as incerca sa ma adun si sa o iau intr-o directie, asa pe dibuite... sperand ca ma indrept inspre lumina...
Tu cum ai reactiona in situatia data?