...poveste de adormit adultii, scrisa de un copil

Vreau sa va spun o poveste... a unei tinere fete...
... eram pe malul Muresului, iesisem din casa "sa-mi aerisesc creierii in cap", sau mai am eu o vorba, am iesit deoarece simteam ca ma sufoc in casa, in cutia de chibrituri
... da, si acuma sa revin la interesanta intercalare cu acea tanara aparitie, breathtaking... acel strop de primavara pierdut in anotimpul nelinistiilor, toamna
... se plimba domol, studiind cerul pictat cu nori razleti, cu ochii ei mari, de un verde linistiitor, dar in acelasi timp tulburator
... vantul dansa in parul ei de un auriu parca prea tipator
... din cand in cand se juca cu mainile in ramurile salciilor plangatoare de pe mal
... miscarea lina a corpului, dansul mainilor ei fragile, dar mai ales ochii ei, parca fredonau un cantec vesel
... in acei ochi se citea bucuria... fericirea... sclipirea aceea pe care, daca o vezi, te incanta si, daca ajungi sa o si traiesti, esti norocos
... parca plutea aievea deasupra tuturor lucrurilor, asemeni unui inger impacat cu sine insusi
... avea acea privire ca si cand si-ar fi trait ultima zi din viata, si acea zi ar fi fost cea mai buna, cea mai fericita dintre toate... si acuma, poate sa plece impacata
... acuma stau si ma intreb daca am s-o mai revad vreodat... daca ar mai avea acea aura unica... si, daca nu, oare nu era mai bine ca acea zi chiar sa-i fi fost ultima zi din viata, ultima clipa... clipa perfecta traita aievea... the end