Fatum or not...

Altruism...sau pur si simplu dragoste...

Cateodata trebuie sa lasi pasarea sa zboare... chiar daca o asteptai dintotdeauna sa ajunga la tine... si erai satul deja de asteptare... sa o lasi sa-si indeplineasca propriul destin... chiar tu trebuie sa-i dai primul impuls, sa o incurajezi... chiar daca doare atat de tare ca simti cum tepi reci iti strapung inima- ti franta deja, doar la gandul a ceea ce urmeaza sa faci... Poate dupa ce-si urmeaza calea se va intoarce la tine... Daca nu, macar ai avut-o aproape, ai putut sa-i atingi penele-i cristaline, pentru un moment de completa luciditate si fericire...
Cateodata doare atat de tare... sa pui un zambet, sa scoti limba sau te prapadesti de ras si de fapt tu testezi cat de sarate sunt lacrimile, daca sunt calde sau reci... ca ai vrea sa te stingi cu totul si sa te scurgi precum un izvor...
Dar daca ea nu vroia sa zboare, insa tu ai crezut ca asta trebuia sa faci... ai alterat adevarul si astfel ai facut-o sa creada ca e timpul, ai facut-o sa creada ca nu la tine vrea sa ramana, ca nu esti ceea ce isi doreste, ce cauta si ea... puteai sa prelungesti clipa si poate ramanea cu tine si era frumos pana la urma... Insa timpul nu se mai intoarce la tine, si o data ce a zburat, dusa e...
Dar daca doar ti-a creat iluzia ca ar vrea sa-si intinda aripile...