poti fii fericit si altfel

...again.. despre bariere si granite, date de definitii

.. da, ca nu le suport, nu stiu cine le suporta de fapt.. cred ca nimeni.. dar, atata ne mintim singuri, ca ajungem sa ne si credem... cat de stupida, idioata si redusa e rasa umana.. trebuie sa aibe o definitie pentru absolut orice, crezand ca de fapt acest lucru ii confera o siguranta... pe dracu, sau, hai sa vorbesc mai frumos, in saracie.. ce siguranta iti poate oferiiiii o definitie?
.. cand eram mici si aveam definitii la scoala, care dintre noi le tinea minte intocmai? va zic eu cine, tocilarii.. nah, si despre tocilari ce stim?.. invata cuvintele, le retin, fara neaparat a se gandi la sensul acestora.. da, ei or fii aia fericiti.. da, fericiti in prostia lor, in cusca lor, cat de fericit poti fii intr-o cusca pe care ti-ai construit-o singur
... in schimb, cei care retineau din clasa esentialul si reuseau sa scoata un 10, folosindu-se doar de explicatiile lor logice, ei au ajuns sa fie fericiti in libertate
... nu stiu cum am ajuns aici, eu nu ma refer la definitiile date in scoala, la cea a atomului sau definitia verbului sau a multor alte lucruri.. da, astea ne ajuta sa ne intelegem si sa convietuim intr-o societate
... eu ma refer la altfel de definitii
... la acele definitii care creaza bariere la tot pasul
... care ne ingramadesc fericirea, ajungem sa fim fericiti doar daca ne aflam intr-o situatie care o descriem conform unei definitii
... ne simtim impliniti doar daca avem de parcurs sute de pasi pe carari intortocheate, chiar daca ii stim finalul, pe noi ne incanta complexitatea ratacirii pana acolo, ca de fapt, din povesti si povestioare noi cam am aflat pasii care trebuie urmati
... doar daca avem de urcat mii de scari, pe care trebuie sa le luam cate una pe rand, ca asa se face, nu cumva sa te impiedici.. ca doar omul e atat de limitat ca nu poate sa sara doua sau trei trepte deodata.. nu poate sa faca douaspe tumbe inapoi, sa se dea peste cap, chiar daca se juleste, macar nu a facut-o in conformitate cu regula impusa
... ne pierdem atat de mult in definitii, ca pierdem esentialul situatiei in care ne aflam, se scurge viata creata, poate moare de o monotonie sufocanta, poate intra in hibernare de la atata banalitate
... macar pentru o zi de-as putea respira aerul pur si inocent al libertatii
... o minte care vrea sa evadeze si sa nu mai creada ca existenta ei depinde de situatii ipotetice pe baza de definitii
... un ins care vrea sa simta fara a-si pune virgula si puncte puncte si tot asa, care trebuie sa delimiteze tot
... un spirit care nu apartine locului, poate nici timpului, unul ratacit, dar nu speriat de acest fapt.. ci, satul si speriat de atatea definitii si care vrea sa rupa granitele pe care acestea le contureaza atat de bine, incat ti se pare ceva perfect, indiferent ca stai pe dinafara sau pe dinauntru.. dar, nu e asa.. acesta e un vis tampit
... ce-ar fii sa ajungem sa fim fericiti si altfel...